În data de 13 iunie 2026 au avut loc în localitatea Somova, aproape de malul drept al Dunării, travers Mm 50, într-un peisaj mirific, două conferințe în cadrul festivalului ”Dichis ′n′ Blues” al cărui excelent amfitrion a fost avocatul Cristian Antonescu. Încerc să redau în câteva rânduri aspectele care mi s-au părut mai importante din timpul conferințelor la care am avut plăcerea de a participa.

Prima conferință cu tema ”KGB blues: Nostalgia lui Putin și războiul din Ucraina” susținută de Armand Goșu, Cosmin Popa, Daniel Citirigă și Cătălin Gomboș” a debutat pe melodia ”Lacul Lebedelor” a lui Ceaikovski. Moderatorul conferinței, jurnalistul Cătălin Gomboș a afirmat că alegerea acestei melodii nu este întâmplătoare, întrucât aceasta s-a ascultat și la moartea lui Brejnev, a lui Andropov, a lui Cernenko, inclusiv la anunțare loviturii de stat din 19 august 1991, fiind similară cu dispariția unui lider.

S-a subliniat faptul că această conferință are loc la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina si foarte aproape de localitățile Ismail si Orlovka care au fost lovite de Rusia în mai multe rânduri. ” Războiul de lângă Somova” a depășit ca durată de ieri, 12 iunie, primul război mondial care a durat 1568 de zile.

S-a convenit că trecutul este meseria lui Putin, sau mai bine zis obsesia acestuia, de aici și subiectul nostalgiei ca temă centrală a acestei conferințe. Profesorul Armand Goșu, de la Universitatea București, a precizat că în Rusia este o obsesie pentru mistificarea trecutului, acesta fiind foarte puțin cunoscut. Această nostalgie își are cauza în impasul intelectual în care se află țara. Nostalgia lui Putin este după o Rusie ideală, care n-a exista niciodată, îi invocă pe Ivan cel Groaznic și Petru cel Mare, ignorând faptul că aceștia au avut un rol important în resetarea direcției în care merge Rusia, încercând s-o orienteze spre Vest. Toți dictatorii sunt preocupați de modificarea trecutului, întrucât aceasta este foarte facilă. Nu vor să modifice prezentul, este convenabilă stabilitatea (atenție, stabilitatea în timpul lui Brejnev este un ”model”), viitorul este incert, atunci hai să modificăm trecutul, și să-l facem convenabil aspirațiilor noastre.

În continuarea Armand Goșu ne spune că ceea ce se petrece în Rusia nu este democrație, ci autoritarism electoral sau autoritarism competitiv. Rusia nu mai vrea să devină parte a Occidentului, acum se orientează spre China, iar Putin este un fel de Ginghis Han care încearcă să țină sub control toate clanurile: cel economic, cel industrial, cel energetic. Prin alegerea lui Putin s-a garantat că lucrurile rămân la fel.

Profesorul Citirigă de la Universitatea ”Ovidiu” din Constanța, ne spune că instituțiile politice din Rusia sunt puternic amprentate de dominația seculară mongolă, iar Rusia nu mai este o țară unitară, doar de la București se mai vede măreață.

Despre ofițerul de informații rus, profesorul Goșu ne spune că nu este construit pe tiparul unui ofițer de intelligence occidental, el este supus șefului, și spune acestuia ce vrea să audă. Nu furnizează informații reale, și aceasta s-a văzut când s-a declanșat războiul împotriva Ucrainei.

S-au ventilat informații în perioada premergătoare războiului conform cărora Ucraina va abandona lupta pentru că sunt ruși și, implicit, va fi o pradă ușoară ne spune Cosmin Popa, cercetător la ”Institutul de istorie Nicolae Iorga” de pe lângă Academia Română. Se spune că hainele de ceremonie erau deja pregătite în camioanele care însoțeau trupele agresoare.

S-a discutat despre impasul în care se află Putin după eșecul conta ofensivei din 18 martie și despre pierderea inițiativei pe teatrul de operații. Există și o culpă a Occidentului pentru declanșarea războiului din Ucraina, lipsa de reacție a acestuia în cazul anexării Crimeii.

La sfârșitul conferinței participanții au adresat întrebări invitaților. O întrebare interesantă a fost formulată astfel: ”Câtă Rusie mai este în România?” Oficial este puțină Rusie în România a fost răspunsul invitaților. Profesorul Goșu a subliniat faptul că întrebarea nu a vizat cât Tolstoi, cât Dostoievski, cât Gorki, cât cazacioc mai este în România. Acesta a afirmat în continuare că sunt structuri în administrația publică care se zbat pentru privilegiilor lor, iar un regim totalitar le-ar garanta sinecurile. Dacă apar undeva sciziuni, imediat apare și Rusia a concluzionat Armand Goșu.

A doua Conferință cu tema ”Marea Neagră și Delta Dunării. Povești de pe drumuri” a fost mai mult un interviu în care scriitoarea și jurnalista Sabina Fati a răspuns întrebărilor adresate de Daniel Citirigă. S-au trecut în revistă câteva din titlurile cărților scrise de Sabina Fati: ”Singură pe Drumul Mătăsii”, ”Ocolul Mării Negre în 90 de zile”, ”Cine râvnește la Gurile Dunării”. Cărțile scrise au legătură cu Marea Neagră și îndeosebi cu periferiile, întrucât aici se petrec conflictele.

Jurnalista a povestit că a descoperit sate golite în Delta Dunării, aceasta pare abandonată de statul român, întrucât aici sunt alegători puțini. Drumul spre Chilia este foarte prost. Un militar i-a spus în Sulina că dacă ar intra o fregată în Sulina ar pătrunde ca în brânză.

La întrebarea ”Cine râvnește la Gurile Dunării?” răspunsul este arhicunoscut. S-a adus aminte precizările istoricului Gheorghe Brătianu, cel mai mare istoric al Mării Negre, care a afirmat că pentru a controla Marea Neagră trebuie să stăpânești următoarele puncte geografice: Sevastopolul (cel mai înalt punct), Delta Dunării și Strâmtorile. După dezmembrarea URSS, Rusia s-a vrut mare hegemon la Marea Neagră. S-a adus aminte și de spusele lui Winston Churchill, din tinerețea acestuia, când pretindea că dacă s-ar preda strâmtorile rușilor, ar fi mai multă liniște.

Autoarea a prezentat câteva aspecte ale călătoriei pe drumul lui Xenofon, elevul lui Socrate. A insistat pe perioada în care Xenofon a făcut parte din armata Greciei.

Despre recentul conflict mediatic dintre Polonia și Ucraina a afirmat că își are originea în gestionarea istoriei ca obsesie națională. Franța și Germania și-au scris istoria împreună pentru a pune capăt tuturor divergențelor.

https://constantatv.com/2026/06/14/fericiti-acei-ce-stiu-sa-se-imprumute/

În localitatea Reni a mers cu un autobuz plin de femei, bărbații lor sunt la război. A văzut multe persoane mutilate pe timpul călătoriei în Ucraina. În Mariopol acum 10 ani erau speranțe, deși se auzeau focurile din Donbas. A întâlnit o familie în care un frate lupta de partea rusă, iar celălalt de partea ucraineană. În Odesa a întâlnit pe cineva care a afirmat că mama sa a fost violată și ucisă de soldați români în timpul celui de al doilea război mondial.

Profesorul Citirigă ne îndeamnă să nu citim cărțile Sabinei Fati dacă ne așteptăm să găsim aspecte romanțate ale istoriei noastre, cărțile acesteia sunt pline de realism.