Pe 28 iunie 2026, la Restaurant Beluga din Eforie Sud, seria gastronomică „Singur acasă” ajunge la episodul IX: „Bestiarul și legendele Mării Negre”. Evenimentul este construit de Asociația Dobrogea: Gust și Poveste și propune un meniu în 11 acte + un prolog, dedicat Mării Negre, faunei sale, sării, memoriei locului și legendelor care au crescut în jurul acestui teritoriu.

Nu este o masă pescărească în sensul clasic. Nu este o cherhana reinterpretată doar prin plating. Este un meniu de concept, construit exclusiv în jurul ingredientului marin din Marea Neagră, dar lucrat prin tehnici contemporane, texturi, interpretări și un limbaj gastronomic care încearcă să ducă mai departe felul în care vorbim despre litoralul nostru.

Unul dintre elementele speciale ale meniului va fi sarea obținută din apă de mare filtrată, prin colaborarea cu INCDM Grigore Antipa, un detaliu care transformă Marea Neagră din decor în ingredient propriu-zis.

Dar „Singur acasă” nu înseamnă doar farfurii. Fiecare ediție este o construcție complet nouă: meniu, poveste, masă, atmosferă, detalii vizuale, act artistic live și o formă de întâlnire în jurul aceleiași mese. Este o serie lunară, desfășurată în ultima duminică din fiecare lună, în care fiecare eveniment are altă temă, altă energie și alt univers vizual.

Interviu cu Emil Tatu, fondatorul seriei „Singur acasă” și inițiatorul proiectului Dobrogea: Gust și Poveste

Ce este „Singur acasă IX: Bestiarul și legendele Mării Negre”?

Este, înainte de orice, o încercare de a vorbi gastronomic despre Marea Neagră fără să ne oprim la reflexele pe care le știm cu toții. Avem o cultură pescărească puternică, avem cherhanale, avem pește prăjit, saramură, mujdei, plită, roșii, ardei copt, leuștean. Toate au locul lor și nu trebuie negate. Dar acest eveniment încearcă să vadă ce se întâmplă după această primă memorie comună.

„Bestiarul și legendele Mării Negre” este un meniu de concept, în 11 acte + un prolog, construit în jurul ingredientului marin local și al poveștilor care însoțesc marea: fauna, sarea, adâncul, țărmul, fricile, miturile, memoria comunităților de aici.

Nu vreau să fie o simplă cină cu pește. Vreau să fie o seară în care Marea Neagră devine limbaj.

De ce „Bestiarul”?

Pentru că Marea Neagră are propriile creaturi, propriile spaime și propriile legende. Un bestiar nu este doar o listă de animale, ci o formă veche de a transforma lumea vie în poveste. Mi s-a părut că se potrivește foarte bine cu intenția acestui meniu: pornim de la fauna reală a Mării Negre, dar ajungem și în zona de imaginar, de memorie, de mitologie locală.

Nu vreau să facem o prezentare muzeală. Nu punem etichete pe farfurii ca într-un acvariu. Dar vreau ca fiecare act să aibă o direcție, o tensiune, o idee. Să existe și gust, și tehnică, și poveste. Ideal ar fi ca omul de la masă să simtă că știe Marea Neagră, dar că o vede pentru prima dată altfel.

Ce înseamnă, concret, „meniu de concept”?

Înseamnă că meniul nu este gândit ca o succesiune comodă de preparate, ci ca o construcție. Fiecare act are o funcție, un ritm și o idee. Unele preparate vor fi mai directe, altele mai abstracte. Unele vor pleca de la gusturi familiare, dar vor ajunge în altă formă. Altele vor lucra mai mult cu texturi, temperaturi, contrast, aciditate, salinitate, fum, mineralitate.

Pentru mine, un meniu de concept nu trebuie să fie greu de înțeles. Dimpotrivă. Trebuie să fie clar, dar nu previzibil. Nu trebuie să explici zece minute o farfurie ca să o salvezi. Dacă preparatul are nevoie de pledoarie, probabil a pierdut procesul înainte de primul dumicat. Spun asta și ca avocat, și ca om care gătește.

Evenimentul folosește exclusiv ingredient marin din Marea Neagră. De ce era important acest lucru?

Pentru că altfel povestea ar fi fost falsă. Nu poți face un meniu despre Marea Neagră folosind generic „fructe de mare” de oriunde, doar pentru că sună bine în meniu. Ar fi fost simplu, poate chiar mai comod. Dar nu asta este miza.

Miza este să vedem ce putem construi pornind de aici. Din marea noastră. Din ceea ce există local, real, disponibil în sezon, uneori dificil, alteori spectaculos. Dobrogea are nevoie de astfel de exerciții gastronomice. Nu doar de recuperare nostalgică, ci și de construcție contemporană. Să ieșim din ideea că specificul local înseamnă doar să repetăm ceea ce știm deja.

Unul dintre elementele anunțate este sarea obținută din apă de mare filtrată, prin colaborarea cu INCDM Grigore Antipa. Cum a apărut această idee?

Mi s-a părut una dintre cele mai frumoase forme de a aduce Marea Neagră în farfurie la propriu. Nu doar ca temă, nu doar ca decor, nu doar ca inspirație. Sarea este esență. Este urmă, concentrare, memorie minerală. Iar faptul că acest element vine printr-o colaborare cu INCDM Grigore Antipa dă proiectului o dimensiune care mă bucură foarte mult.

Îmi place enorm întâlnirea dintre gastronomie și cercetare. Nu în sensul rece, demonstrativ, de laborator pus pe farfurie doar ca să pară complicat. Ci în sensul foarte firesc în care oamenii care studiază marea ne pot ajuta să o înțelegem mai bine, iar noi putem transforma o parte din această înțelegere în gust. Colaborarea aceasta va aduce mai mult decât sarea de mare în meniu, dar asta va rămâne un secret până în ziua evenimentului.

Seria „Singur acasă” a ajuns la episodul IX. Ce înseamnă, de fapt, să construiești lunar un astfel de eveniment?

Înseamnă foarte multă muncă în spate. Probabil mai multă decât se vede din afară și, sincer, poate e mai bine așa. Oaspeții trebuie să vadă masa, povestea, farfuriile, ritmul serii. Nu neapărat toate nopțile în care schimbi un act din meniu pentru că nu are încă sens, toate testele care nu ies, toate listele refăcute, toate discuțiile despre plating, logistică, timing, flux, service.

„Singur acasă” este o serie lunară, în ultima duminică din fiecare lună, iar regula pe care ne-am impus-o este simplă și destul de nebunească: fiecare ediție are un meniu complet nou. Nu reluăm meniuri, nu mergem pe formula „a mers bine, o repetăm”, nu reciclăm povestea de luna trecută cu altă garnitură.

Fiecare lună înseamnă alt concept, altă cercetare, alt fir narativ, alte tehnici, alte farfurii, altă energie. E greu, dar tocmai asta ține seria vie. Dacă am repeta, ar fi mai simplu. Dar ar deveni, foarte repede, un fel de franciză a propriei idei. Și încă mai avem suficientă rușine profesională încât să nu facem asta.

De ce țineți atât de mult la ideea de masă comună?

Pentru că masa comună este miezul proiectului. Indiferent de forma evenimentului, indiferent de loc, de temă, de meniu sau de numărul de acte, toți suntem la aceeași masă. Nu există mese mai bune și mese mai puțin bune. Nu există public împărțit pe categorii. Există o singură masă, o singură seară, o singură poveste trăită împreună.

Pentru noi, asta contează enorm. Gastronomia poate deveni foarte repede rece, demonstrativă, aproape intimidantă. Eu nu vreau asta. Vreau ca oamenii să simtă că participă la ceva construit cu atenție, dar fără să fie scoși din firescul bucuriei de a sta împreună.

Până la urmă, o masă bună nu este doar despre ce pui în farfurie. Este și despre cum se așază oamenii unii lângă alții. Despre cum începe conversația. Despre cum se schimbă energia după al treilea act. Despre cum un necunoscut de la începutul serii poate deveni, până la desert, parte din aceeași poveste. De aceea am luat și decizia să limităm numărul de locuri. Evenimentele acestea înseamnă pentru mine și felul în care reușesc uman, să mă conectez cu oaspeții noștri, țin la conexiunea personală. Și la calitatea din farfurie.

Dincolo de meniu, fiecare ediție are și o componentă vizuală și chiar emoțională foarte puternică. Cine construiește această parte?

Fiecare poveste gastronomică are nevoie de o lume vizuală în care să respire. De la început, partea de concept vizual și design de masă a fost gândită de Raluca Tatu, soția mea. Ea este omul care știe să transforme o idee într-o atmosferă, fără să o sufoce. Să pună detaliul acolo unde trebuie, să creeze ritm vizual, să facă masa să pară firească, dar memorabilă.

Începând cu ediția trecută, de la Black Sea Horses, conceptul vizual și designul mesei au început să fie curatoriate de Teodora Stoica, fiica Ralucăi, o tânără spectaculos de creativă. Și pentru noi este o bucurie reală. Proiectul acesta a devenit, într-un fel foarte firesc, și o muncă de familie.

Nu în sensul acela festivist, de poză frumoasă, ci în sensul concret: muncă, idei, discuții, alegeri, tensiuni câteodată, detalii, obiecte, lumină, texturi, masă, spațiu. Fiecare ediție are o altă poveste vizuală, alte detalii, altă atmosferă și, de fiecare dată, un alt act artistic live. De data asta, legendele Mării Negre vor prinde glas viu printr-o voce ușor de recunoscut.

Masa trebuie să fie vie. Să aibă un fel de pulsație. Să simți că intri într-un spațiu creat pentru acea seară și doar pentru acea seară. și chiar așa și e.

Spuneți des că fiecare ediție este unică. În ce sens?

În toate sensurile. Meniul este unic. Spațiul este citit diferit de fiecare dată. Masa este construită diferit. Povestea vizuală este alta. Actul artistic live este altul. Colaborările se schimbă. Ingredientele se schimbă. Ritmul se schimbă. Chiar și felul în care oamenii se așază la masă schimbă seara.

Pentru mine, pentru noi, unicitatea nu înseamnă doar să inventezi ceva spectaculos. Înseamnă să nu minți. Să nu vinzi aceeași emoție de două ori. Să ai decența de a construi de la capăt atunci când promiți o poveste nouă.

E mai greu, evident. Dar altfel nu ar mai fi „Singur acasă”. Ar fi doar un format comod, repetat până când nu mai spune nimic.

Cum se leagă acest eveniment de proiectul Dobrogea: Gust și Poveste?

Perfect. Asociația Dobrogea: Gust și Poveste exact asta își propune: să cerceteze, să recupereze, să interpreteze și să ducă mai departe patrimoniul culinar dobrogean. Nu doar prin rețete vechi, ci și prin meniuri vii, prin evenimente, prin colaborări, prin povești puse în jurul mesei.

Dobrogea nu este un decor exotic pe care îl folosim când avem nevoie de un titlu frumos. Este un teritoriu complicat, amestecat, marin, continental, turcesc, tătăresc, aromân, românesc, lipovenesc, grecesc, modern și arhaic în același timp. Are straturi. Iar gastronomia trebuie să aibă curajul să le atingă.

Cât de important este sprijinul partenerilor și sponsorilor în această serie?

Este esențial. Ce facem noi ar fi imposibil fără partenerii și sponsorii Asociației Dobrogea: Gust și Poveste. Știu că uneori fraza aceasta sună protocolar, ca în finalul unui afiș, dar aici chiar este adevărată.

Un astfel de eveniment înseamnă mult mai mult decât costul ingredientelor din farfurie. Înseamnă cercetare, logistică, transport, echipamente, decor, artiști, comunicare, oameni, timp, probe, spații, riscuri. Înseamnă și libertatea de a nu face cel mai comod lucru.

Partenerii și sponsorii ne ajută să păstrăm această libertate. Să putem construi un concept, nu doar un meniu vandabil. Să putem aduce artiști, să putem lucra cu design de masă, să putem testa, să putem greși înainte, ca seara evenimentului să pară firească. Pentru public, toate acestea trebuie să curgă natural. Dar în spate este multă muncă și mult sprijin.

Pentru cine este acest eveniment?

Pentru oamenii curioși. Pentru cei care iubesc Marea Neagră, dar sunt dispuși să o vadă și altfel. Pentru cei care înțeleg că o cină poate fi mai mult decât o masă, fără să devină prețioasă sau scorțoasă. Pentru cei care vin cu poftă, dar și cu disponibilitatea de a intra într-o poveste de duminică tihnită la malul mării, in buza nisipului.

Nu este un eveniment pentru cine caută doar „mult și sigur”. Nu este genul acela de masă în care întrebi din start „dar câte feluri sunt cu carne?”. Aici lucrăm cu mare, sare, texturi, idei, ritm, poveste. Sigur, vrem să fie gustos. Dar vrem să fie și memorabil.

De ce la Beluga, în Eforie Sud?

Pentru că are sens să faci un astfel de eveniment lângă mare. Nu într-un spațiu rupt de subiect, nu într-o sală generică, ci într-un loc în care marea este prezentă, chiar și atunci când nu o privești direct. Beluga este un restaurant așezat în acest teritoriu, iar pentru „Bestiarul și legendele Mării Negre” contează foarte mult relația cu locul.

Meniul acesta nu ar funcționa la fel oriunde. Are nevoie de aerul litoralului. Are nevoie de proximitatea apei. Are nevoie de senzația că ceea ce mănânci aparține într-un fel locului în care te afli.

Ce ar trebui să știe cei care vor să participe?

Evenimentul are loc pe 28 iunie 2026, la Restaurant Beluga, Eforie Sud. Meniul va avea 11 acte + un prolog, iar locurile sunt limitate. Rezervările se fac pe gustuldobrogei.ro.

Nu vom publica meniul complet înainte. Nu pentru că vrem să fim misterioși gratuit, ci pentru că unele lucruri funcționează mai bine atunci când sunt descoperite la masă. Vom comunica ideea, direcția, câteva elemente importante, dar nu vom transforma seara într-un tabel de ingrediente bifate dinainte.

Două întrebări pentru gazdă – Virginia Uzun, manager Restaurant Beluga

Ce a însemnat pentru Beluga propunerea de a găzdui un eveniment dedicat Mării Negre într-o formulă de meniu de concept?

Pentru noi, a fost o propunere care s-a potrivit natural cu locul. Beluga este un restaurant de litoral, iar Marea Neagră nu este doar fundalul nostru, ci parte din identitatea spațiului. Ideea unui meniu care pleacă de la ingredient marin local, dar îl duce într-o zonă contemporană, ni s-a părut foarte potrivită.

Ne bucură mai ales faptul că evenimentul nu tratează marea într-un mod decorativ. Nu este doar o temă frumoasă pusă pe afiș, ci o construcție gastronomică serioasă, cu atenție la ingredient, la poveste și la experiența oaspetelui.

Pentru un restaurant aflat pe litoral, astfel de proiecte sunt importante, pentru că arată că Marea Neagră poate genera nu doar sezonalitate, ci și cultură gastronomică.

Cum vedeți rolul restaurantelor de pe litoral în promovarea gastronomiei locale?

Cred că restaurantele de pe litoral au o responsabilitate mai mare decât pare la prima vedere. Oamenii vin aici nu doar să mănânce, ci să întâlnească un loc. Iar dacă locul acesta este Marea Neagră, atunci gastronomia ar trebui să spună ceva despre ea: despre pește, despre sare, despre produse locale, despre sezonalitate, despre comunitățile din jur.

Nu înseamnă că fiecare restaurant trebuie să devină experimental sau să facă meniuri complicate. Dar înseamnă că trebuie să existe mai multă atenție la identitatea locală.

Evenimente precum „Bestiarul și legendele Mării Negre” pot deschide discuția aceasta într-un mod elegant și aplicat: ce putem face, astăzi, cu ingredientul local, fără să îl banalizăm și fără să îl transformăm în clișeu turistic?

Detalii eveniment

Singur acasă IX: Bestiarul și legendele Mării Negre

28 iunie 2026 | Restaurant Beluga, Eforie Sud

Meniu de concept în 11 acte + un prolog

Rezervări: gustuldobrogei.ro

Locuri limitate

Un eveniment organizat de Asociația Dobrogea: Gust și Poveste, în parteneriat cu Restaurant Beluga, cu sprijinul partenerilor și sponsorilor asociației.