Pe 4 aprilie 2026, credincioșii ortodocși marchează Sâmbăta lui Lazăr, sărbătoare dedicată unuia dintre cele mai cunoscute miracole biblice: învierea lui Lazăr din Betania, relatată în Evanghelia după Ioan. Această zi deschide perioada de pregătire pentru Săptămâna Patimilor și îi îndeamnă pe credincioși la reflecție, rugăciune și întărirea vieții spirituale.

Data nu este fixă, fiind stabilită în funcție de Paște, iar praznicul este celebrat întotdeauna cu opt zile înainte de Învierea Domnului. Semnificația Sâmbetei lui Lazăr este profundă în tradiția ortodoxă. Evenimentul biblic îl are în centrul său pe Lazăr, fratele Martei și al Mariei, care fusese mort de patru zile. Minunea săvârșită de Iisus Hristos, prin care acesta îl readuce la viață, simbolizează victoria vieții asupra morții și puterea credinței autentice. Pentru credincioși, mesajul este unul clar: moartea nu reprezintă un final, iar credința deschide calea spre mântuire.

Această zi are rolul de a pregăti sufletește credincioșii pentru marile momente ale creștinătății, fiind un prilej de introspecție și apropiere de valorile spirituale. Postul capătă o semnificație mai profundă, nu doar prin restricții alimentare, ci și prin curățirea gândurilor și a faptelor. Participarea la slujbe și implicarea în viața religioasă devin esențiale în această perioadă.

Tradiția păstrează și o serie de obiceiuri specifice. Unul dintre cele mai cunoscute este pregătirea „plăcintelor lui Lazăr”, preparate de post oferite celor apropiați sau persoanelor nevoiașe, ca gest de milostenie și solidaritate. În unele zone, mai ales rurale, se practică și colindatul „Lăzărelul”, când copiii merg din casă în casă și primesc daruri simbolice, întărind astfel spiritul comunitar.

Sâmbăta lui Lazăr marchează și ultima zi în care se mai pot face pomeniri pentru cei adormiți. Începând cu Duminica Floriilor și până la Paște, aceste slujbe sunt suspendate, pentru ca atenția să fie îndreptată exclusiv către semnificația Săptămânii Mari.

Totodată, tradiția recomandă evitarea distracțiilor și a activităților zgomotoase, perioada fiind una dedicată liniștii, reculegerii și pregătirii interioare pentru sărbătoarea Învierii Domnului.